Relatări de la Revoluție prin ochii Oamenilor din USR

Eugen Neagu, vicepreședintele Filialei USR Iași

“Aveam 45 ani în 1989. Trăiam într-o dictatură condusă de niște oportuniști submediocri care ne mințeau că noi construim comunismul. Ei au înființat niște structuri de teroare. Eu nu identific comunismul cu nimic din măsurile regimului din România. Teroarea instalată în rândul cetățenilor, izolarea oamenilor valoroși cu valențe de stânga pentru a străluci ”savantul de renume mondial” cu 4 clase, acesta nu e comunism.

Îmi cumpărasem casă, mașină, nu avem probleme materiale pentru că munceam foarte mult. Chiar și faptul că nu eram promovat profesional, la universitatea la care lucram, nu mă deranja. Era un sistem bazat pe minciună și demagogie și mă țineam departe de el. Munceam din pasiune, la fel ca în prezent, aveam satisfacție profesională… și totuși? Libertatea îmi era îngrădită, nu aveam voie să spun ce gândesc, nu aveam voie să sper că ne îndreptăm spre o societate în care minciuna, demagogia și corupția vor fi marginalizate.

Revoluția am trăit-o intens, ca orice cetățean responsabil. Am fost catalogat “rebel Timișorean” și judecat de PCR-iștii devotați. Aveau obraze pătate și își apărău privilegiile nemeritate pe care le obțineau cu slugărnicia lor. Dacă dictatorul nu fugea, aveam mult de tras. Din păcate au rămas mulți de-ai lui și nu a fost ușor.

Optimismul meu înflăcărat de la revoluție s-a moderat când a intrat în scenă Iliescu. Îl știam, nu personal, din perioada în care a fost prim-secretar de partid la Iași. Când am văzut că fiul unui securist important dădea arme oamenilor că să ”apere primăria” am spus : “astea nu sunt gărzi patriotice” și m-am retras. Când am văzut ce figuri locale au intrat în scenă, am înțeles ce drum lung și greu aveam de urmat. Am fost coleg cu oameni care au devenit între timp senatori, oameni politici de rang înalt, chiar prim-ministru. Am stat mereu la distanță de ei.

Eu m-am reinventat. Am muncit câțiva ani enorm că să mă reintegrez în comunitatea internațională prin publicații foarte bune. Libera circulație internațională a fost un câștig imens pentru intelectualii români. Am reușit să trăiesc așa cum mi-am dorit.

Prin relatarea acestor trăiri, vreau să le transmit tinerilor un mesaj simplu: munca făcută cu dăruire și pasiune te face liber în gândire și greu de manipulat, îți modelează caracterul, te face demn și onorabil.

Mă gândesc cât am riscat toată acea perioadă grea, cât am visat și sperat. Când m-am trezit din acel vis superb, în care am simțit pentru puțin timp că suntem salvați, au urmat zile de coșmar, am înțeles realitatea tristă în care ne cufundăm, din nou. Astăzi am puterea să vorbesc cu degajare despre ce a fost, nu mă mai întristez. Mă întreb: de unde am avut puterea să să renasc? Am gândit liber, asta a fost salvarea mea.”

Comentează:

Adresa ta de e-mail nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *